Parodontitele apicale

Ultima Actualizare: 16.11.2023

Autor: Dr. George Ghidrai  

Infectiile pulpare incorect tratate vor provoca complicatii in parodontiul apical care este situat sub dinte. Microbii prezenti in pulpa infectata pot difuza in tesuturile inconjuratoare prin orificiul situat la varful radacinii (numit apex) provocand infectii acute sau cronice.

Parodontita apicala este o inflamatie acuta sau cronica a tesutului situat sub radacina dintelui. Parodontitele apicale se dezvolta datorita microbilor prezenti in pulpa dentara in cazul unei pulpite dentare netratate.

1. Parodontita apicala acuta

   Parodontita apicala acuta poate lua forma unui abces dentar, cand o colectie de puroi se formeaza la varful radacinii dintelui.

   Abcesul dentar apare datorita difuzarii infectiei dinspre pulpa dentara care de cele mai multe ori a suferit deja un proces de descompunere septica sub influenta bacteriilor anaerobe.

   

   abces dentar

   
   

   Simptome si semne

   Simptomele unui abces dentar pot varia de la dureri usoare pana la dureri de intensitate extrema. Caldura si presiunea asupra dintelui exacerbeaza durerile. Zona in care apare abcesul este sensibila la atingere si, in mod normal, este tumefiata (sau umflata).

   Abcesul dentar poate evolua si fara dureri, fiind vizibila doar colectia purulenta de pe gingie.

   
   

   Tratament

   In prima faza, tratamentul are ca obiectiv eliminarea durerilor si disconfortului si preintimpinarea complicatiilor in tesuturile invecinate. Se recomanda drenajul puroiului colectat fie printr-o mica incizie la nivelul gingiei umflate fie prin interiorul canalului radicular (drenaj endodontic).

   La nevoie se pot prescrie antibiotice si/sau antiinflamatoare.

   Daca distructia coronara este moderata, se recomanda un tratament endodontic pentru a salva dintele. Daca distructia dintelui este avansata, se indica extractia acestuia urmata de un chiuretaj menit sa elimine tot tesutul infectat.

   Pentru mai multe detalii despre abcesul dentar, urmati acest link.

   !!!Parodontitele apicale acute nu iau intotdeauna forma unui abces dentar. Chiar daca lipseste colectia purulenta, tabloul clinic si optiunile de tratament sunt similare.

   
   

2. Parodontita apicala cronica sau leziunile apicale cronice

   Leziunile apicale cronice se dezvolta in timp in jurul varfului radacinilor. Acestea sunt cauzate de infectii sau gangrene pulpare ce elibereaza toxine microbiene in tesutul periapical (situat sub dinte) care conduc la aparitia leziunilor cronice.

   De obicei, aceste leziuni sunt asimptomatice (evolueaza fara dureri), dar este posibila o acutizare care poate provoca dureri. Doua din cele mai intalnite leziuni cronice apicale sunt chistul dentar (sau chistul apical) si granulomul dentar (sau granulomul apical).

   Diagnosticul se poate stabili doar in urma examenului radiologic. Pe radiografie, leziunile cronice apicale apar sub forma unor zone radiotransparente (adica de culoare inchisa) de diverse forme si marimi in jurul varfului radacinii.

   Chistul dentar este de obicei mai mare decat granulomul dentar si are margini mai regulate.

   

   
   

   Tratament

   Tratamentul poate varia de la un tratament conservativ ce vizeaza salvarea dintelui pana la extractia acestuia. Evident, planul de tratament se elaboreaza doar in urma examenului clinic insotit de una sau mai multe radiografii dentare.

   1. Tratament endodontic

      Cercetari relativ recente au stabilit ca leziunile apicale cronice sunt eliminate de catre organism odata de factorul cauzator a fost indepartat.

      Majoritatea acestora vor disparea in urma unui tratament endodontic corect condus nefiind nevoie de nici un fel de interventie chirurgicala.

      In asemenea situatii, tratamentul endodontic se poate intinde pe parcursul mai multor sedinte (care pot dura pana la 8 saptamani) in functie de timpul necesar vindecarii.

      
      

   2. Rezectia apicala

      Rezectia apicala sau apectomia este o interventie chirurgicala care are ca obiectiv indepartarea varfului radacinii impreuna cu tesutul infectat inconjurator.

      Rezectia apicala este indicata doar daca tratamentul si/sau retratamentul endodontic au esuat si stabilitatea dintelui in alveola este foarte buna. In urma rezectiei, lungimea radacinii se va scurta iar stabilitatea dintelui in alveola va scadea.

      
      

      

      rezectia apicala

      
      

   3. Extractia

      Daca dintele este extrem de distrus sau stabilitatea acestuia este precara deoarece s-a pierdut o cantitate insemnata din osul ce il sustine, se va apela la extractia dintelui urmata de chiuretajul tesutului infectat.