Anatomia dintelui: Parodontiul marginal
Parodontiul marginal este aparatul cu ajutorul caruia dintele se fixeaza in osul alveolar. Are mai multe componente :
-
Gingia
Gingia este situata la suprafata, acoperind osul alveolar si invelind dintele pana la nivelul coroanei dentare.
Gingia este strans atasata de osul de sub ea, creand o bariera impotriva invaziei microbiene (cand este sanatoasa) si protejand structurile profunde ale parodontiului marginal.
Gingia sanatoasa are urmatoarele caracteristici:
- culoare roz deschis ; uneori poate contine pigmentari melanice (de culoare maronie)
- aspect suplu si o textura ferma
- nu sangereaza la palpare, periaj sau alti stimuli exteriori obisnuiti
gingia sanatoasa
Inflamarea gingiei, numita gingivita, se produce datorita microbilor din placa dentaraPlaca dentara este o depunere albicioasa si lipicioasa care apare pe suprafata dintilor dupa fiecare masa. Este o retea de bacterii si resturi alimentare si constituie principala cauza de imbolnavire a dintilor si tesuturilor gingivale. Daca persista mai mult timp se calcifica, transformandu-se in tartru dentar, daca igiena orala este deficitara.
Datorita infectiei, gingia se inflameaza, isi schimba culoarea in rosu si pot aparea sangerari spontane sau la periaj. Intr-o faza mai avansata a infectiei, se pot produce retractii ale gingiei care dezgolesc radacinile dintelui.
Inflamarea gingiei este prima etapa a infectarii parodontiului marginal si, din acest motiv, este indicat tratamentul cat mai precoce, inaintea aparitiei altor modificari, mai grave.
In afara retractiei gingiei datorata inflamatiei, exista si o retractie gingivala fiziologica, care poate aparea odata cu inaintarea in varsta. Aceasta din urma nu este insotita de alte modificari inflamatorii, cum ar fi: schimbarea culorii, sangerari, dureri etc.
-
Cementul dentar
Acopera radacinile si are pe suprafata lui mici orificii de care se prind, cu un capat, ligamentele periodontale.
Cementul dentar se formeaza continuu pe parcursul vietii ; un nou strat de cement se va depune atunci cand stratul superficial "imbatraneste". Are o culoare galbuie si cel mai mare continut de fluor din toate tesuturile dentare.
-
Osul alveolar
Inconjoara radacinile dintelui si asigura implantarea acestuia. Orificiul din os in care este implantat dintele se numeste alveola dentara sau proces alveolar.
Procesul alveolar contine o zona de tesut osos compact (numit lamina dura) de care se ataseaza cu celalalt capat ligamentele periodontale.
Ca si orice tesut osos din organism, osul alveolar este supus pe tot parcursul vietii la procese de resorbtie osoasa si formare osoasa sub influenta factorilor externi fiziologici sau patologici.
-
Ligamentele periodontale
Sunt o retea de fibre elastice care ajuta la sustinerea dintelui in osul alveolar. Se prind cu un capat de radacinile dentare, iar cu celalalt de osul alveolar. Sunt flexibile, permitand o oarecare mobilitate dintelui. Aceasta mobilitate insesizabila pacientilor se numeste mobilitate fiziologica.
Functiile ligamentelor periodontale includ atasarea dintelui de osul alveolar, sustinerea dintelui, formarea si resorbtia de tesut osos in timpul miscarilor dintelui in interiorul alveolei, perceperea sensibilitatii de atingere si eruptia.
In cazul unei infectii microbiene, prima bariera o reprezinta gingia. Odata ce infectia a trecut de gingie, ea ajunge la nivelul ligamentelor periodontale. In timp, se produc distructii ale acestora, fapt ce duce la cresterea mobilitatii dintelui.
In faza finala, microbii ajung la nivelul osului ce sustine dintele, producand distructii ale acestuia, ceea ce are ca rezultat pierderea tesutului de sustinere a dintelui si accentuarea mobilitatii. Se ajunge la boala care popular se numeste paradontoza.
!!!In majoritatea situatiilor, toate aceste modificari sunt nedureroase. Iata motivul pentru care este esential ca aceste afectiuni sa fie tratate cat mai repede cu putinta.
In fazele finale se poate ajunge la imposibilitatea salvarii dintelui sau, daca se poate salva, sunt necesare tratamente complexe, extrem de costisitoare.
Disciplina stomatologica care se ocupa cu tratamentul afectiunilor parodontiului marginal se numeste Parodontologie.
Care este diferenta dintre parodontiul marginal si parodontiul apical ?
Iata o intrebare foarte buna. Practic, nu exista o delimitare exacta intre parodontiul apical si parodontiul marginal. In mare, parodontiul apical este situat sub dinte iar cel marginal oarecum lateral, de jur imprejurul acestuia.
Ca si alcatuire, din nou, nu exista diferente majore : osul alveolar, ligamentele periodontale, vasele si nervii sunt prezente atat in parodontiul apical cat si in cel marginal.
Ceea ce le diferentiaza total este patologia lor, adica calea de infectare a fiecaruia. De aceea si exista 2 discipline diferite care se ocupa de afectiunile fiecaruia : endodontia in cazul parodontiului apical si parodontologia in cazul parodontiului marginal.
Care este diferenta ?
In cazul parodontiului apical, toate afectiunile au ca punct de plecare caria dentara netratata. Microbii patrund din procesul carios in pulpa coronara, apoi in pulpa situata in canalele radiculare si de aici, prin foramenul apical, in parodontiul apical.
In cazul parodontiului marginal, punctul de plecare al infectiei il reprezinta microbii aflati in placa dentara sau tartrul dentar situati in apropierea marginii gingivale a dintelui. Prima etapa este afectarea gingiei, apoi, microbii patrund sub gingie, afectand ligamentele periodontale si, in final, osul alveolar.

evolutia infectiei in
parodontiul marginal

evolutia infectiei in
parodontiul apical