Cauzele resorbtiei osoase

Tesutul osos se pierde printr-un proces biologic numit resorbtie osoasa. Resorbtia osoasa este favorizata de mai multi factori:

• Edentatii vechi, netratate

  In urma extractiilor dentare, in zonele ramase fara dinti va incepe un proces de remodelare. In timp, atat dimensiunea verticala cat si latimea osului se vor diminua.

  

  resorbtie osoasa la nivelul mandibulei in urma pierderii dintilor

  1. mandibula cu toti dintii prezenti
  2. dupa pierderea dintilor, mandibula isi diminueaza dimensiunea verticala
  3. resorbtie osoasa accentuata daca edentatia ramane nerestaurata

  Este important de retinut ca procesele de resorbtie osoasa mai accentuata apar daca spatiile ramase fara dinti nu sunt restaurate. Daca se executa o lucrare protetica (mai ales daca este si sustinuta de implanturi), cantitatea de os pierduta va fi semnificativ mai mica.

  
  

• Afectiuni parodontale avansate

  Paradontoza este o boala distructiva care cauzeaza resorbtia progresiva a ligamentelor periodontale si a osului alveolar. Netratata, parodontoza va conduce la aparitia mobilitatii dentare si pierderea ulterioara a dintilor.

  

  Cand dintii se pierd in urma afectiunilor parodontale avansate, osul ramas are deja latimea si inaltimea diminuata datorita evolutiei bolii parodontale. Pozitionarea unui implant in aceste conditii este o interventie pretentioasa.

  
  

• Afectiuni osoase

  Procesele de resorbtie osoasa accentuata pot aparea si datorita unor afectiuni osoase: infectii, osteoporoza, fracturi, tumori, in urma unor interventii chirurgicale, datorita tratamentelor radiante etc.

Interventia chirurgicala

Exista mai multe tehnici de aditie care se pot folosi in functie de cazul clinic. In mare, operatia consta in inlocuirea defectelor osoase cu materiale de aditie care apoi sunt acoperite cu o membrana semipermeabila.

In timpul procesului de vindecare, tesutul osos format de organism va inlocui materialele de aditie, creand un suport adecvat pentru implant. Acest proces se numeste regenerare osoasa ghidata.

Materiale de aditie

Exista 2 tipuri de materiale de aditie:

• Autogrefe -- os natural recoltat din diverse parti ale corpului: zona iliaca (soldul), partea posterioara a capului si altele .

• Alogrefe -- sunt substante artificiale care inlocuiesc osul uman si stimuleaza osteogeneza (procesul de formare de os natural de catre organism): sulfatul de calciu, hidroxiapatita (HA).

Tehnici operatorii

In practica curenta, exista 3 interventii operatorii care implica aditia de os: sinus lift (descrisa in capitolul anterior), augmentarea alveolara laterala si augmentarea alveolara verticala.

• Augmentarea alveolara laterala

  Scopul acestei interventii este de a creste latimea osului. Procedeul se poate executa atat la maxilarul superior cat si la mandibula.

  

  Ori de cate ori creasta alveolara este prea ingusta, este bine sa se apeleze la aceasta interventie care este relativ simpla, nedureroasa si cu un prognostic excelent.

  
  

• Augmentarea alveolara verticala

  Scopul operatiei este cresterea inaltimii osului. Interventia este esentiala daca osul nu are dimensiunea verticala suficienta, deoarece implanturile dentare pozitionate in asemenea situatii au un procent ridicat de esec.

  

  
  

• Alte tehnici

  Exista si tehnici mai complexe de aditie care se folosesc in cazuri mai dificile, cu resorbtii intinse. Acestea se executa de catre chirurgul maxilo-facial sub anestezie generala.

  De exemplu, operatia de mobilizare a nervului alveolar inferior (localizat in interiorul mandibulei) se indica cand nervul are un traiect anormal ce ar putea interfera cu implanturile dentare.

Decizia privind tehnica operatorie ce va fi folosita depinde in primul rand de cantitatea de os pierduta dar poate fi influentata si de alti factori.