Lucrari dentare fixe. Proba scheletului
Scheletul de sustinere este partea care asigura rezistenta si stabilitatea lucrarii dentare si ofera suport materialelor fizionomice. Poate fi confectionat din aliaje metalice sau din zirconiu.
Peste scheletul de sustinere vor fi amplasate materialele fizionomice: ceramica dentara, compozit etc.
Daca se realizeaza o coroana dentara, proba scheletului este o etapa optionala dar foarte utila. In cazul lucrarilor dentare intinse insa, este indicat sa nu se omita aceasta etapa.
proba scheletului unei punti metalo ceramice in cavitatea bucala
Adaptarea perfecta a scheletului de sustinere este esentiala reusitei lucrarii. Medicul stomatolog are mijloace prin care poate determina cat de bine se adapteaza scheletul si ce modificari mai trebuie facute daca adaptarea nu este perfecta.
Scheletul unei lucrari dentare este confectionat de obicei la laboratorul dentar si trimis la cabinet in vederea probei (mai multe detalii despre confectionarea scheletului metalic).
Cum se realizeaza proba scheletului metalic sau de zirconiu ?
Pentru ca adaptarea scheletului sa fie perfecta, trebuie indeplinite mai multe conditii.
-
Insertia scheletului pe dintii slefuiti trebuie sa se realizeze lin si fara efort pana in pozitia finala. Scheletul trebuie sa se adapteze pe toti dintii slefuiti simultan pana in pozitia finala.
Daca anumite obstacole impiedica patrunderea pana la capat a scheletului, acestea trebuie indepartate.
- retusurile se pot face din dintii slefuiti
- retusurile se pot face din interiorul scheletului metalic
In mod normal, asemenea retusuri sunt minime. Daca sunt nevoie de retusuri mari, scheletul va fi trimis la laboratorul dentar impreuna cu o amprenta noua pentru reconstructie.
Scheletul nu trebuie sa fie prea "larg", acest lucru scazand din gradul de stabilitate al lucrarii.
-
Scheletul trebuie sa patrunda usor subgingival la nivelul dintilor slefuiti pentru a masca linia de contact dintre marginea scheletului si dinte.
In acest fel marginea lucrarii va fi ascunsa sub gingie si, astfel, nu va fi vizibila.
punte totala ceramica : proba scheletului metalic
-
Dupa ce scheletul a fost inserat pana in pozitia finala, pacientul este invitat sa inchida complet arcadele. In aceasta pozitie medicul stomatolog va examina spatiul ramas intre schelet si dintii antagonisti.
Este necesar sa ramana suficient spatiu pentru ca ceramica sa poata fi aplicata corespunzator pe suprafata ocluzala. In aceasta zona grosimea stratului ceramic va avea intre 1.5 si 2 mm.
examinarea scheletului metalic in ocluzie
Daca la acest nivel nu exista suficient spatiu, lucrarea definitiva ar putea fi inalta sau stratul ceramic aplicat prea subtire (crescand astfel riscul de fractura a ceramicii la acest nivel).
-
Totodata, in partile laterale ale scheletului trebuie sa existe suficient spatiu pentru aplicarea corespunzatoare a ceramicii. In caz contrar, coroanele dentare vor aparea "bombate" sau vor exista probleme la insertia lucrarii.
-
Exista situatii cand partea ocluzala a scheletului va ramane metalica (de exemplu cand se executa lucrari metalo-acrilice). In asemenea cazuri trebuie verificat ca scheletul metalic sa nu fie prea inalt cand pacientul inchide arcadele.
Tot in aceasta etapa medicul mai poate lua o amprenta a ocluziei dupa ce scheletul a fost adaptat in cavitatea bucala, numita "supramuscatura". Aceasta amprenta se ia peste schelet si ii va da tehnicianului informatii suplimentare despre spatiul existent intre acesta si dintii antagonisti.
Sedinta se incheie cu re-cimentarea coroanei provizorii (daca s-a confectionat). Scheletul impreuna cu "supramuscatura" si alte eventuale indicatii, se trimite inapoi la laboratorul dentar pentru aplicarea materialelor fizionomice.